Peste tot pe unde te duci in lume sunt cluburi de tenis mari sau mici, profesionale sau nu, academii sau simple centre de placere, cu diferite moduri de organizare sau antrenament. Un singur lucru vei vedea in comun: zidul de antrenament la care au tot batut tineri si batrani, femei si barbati, profani sau profesionisti.

Considerat cu ani in urma ca o solutie miraculoasa, o posibila reteta reusita in cariera sportiva tenisistica de performanta, este privit acum cu suspiciune si in multe cazuri cazut in desuetudine.

Oare cum o fi mai bine: cu zid sau fara?
Ca unul care am batut in copilarie zidul ore in sir am tras cateva concluzii:
1. Zidul este cel mai tare adversar: totdeauna te va invinge indiferent de valoarea pe care o ai. Deci nu juca impotriva zidului ci cauta sa il faci partener de antrenament;
2. Zidul este un adversar corect: va trimite mingea acolo unde ii vei spune; nu te va insela niciodata;
3. Daca lovesti incorect mingea zidul nu iti va spune niciodata ce ai gresit; este un partener cumplit de tacut.

Si daca vreti un sfat atunci notati: daca ai un antrenor, atunci nu te duce sa bati la zid de unul singur; antrenorul o sa-ti spuna ce gresesti si ce trebuie sa faci.

Antrenor,
Paul BOZDOG